Cimbrişorul este o plantă meliferă, care îşi are originea de pe ţărmul mediteranean, fiind utilizat deja în Grecia Antică. La noi a apărut în secolul al XI-lea. Numele românesc cimbrişor este derivat din cimbru, cu care este rudă, totuși nu trebuie să le confundăm cele două plante. Înfloreşte din luna mai până în luna septembrie, iar partea aeriană ierboasă a plantei se recoltează în perioada de înflorire.
Cimbrişorul conţine ulei volatil (timol, carvacrol), acizi cafeic şi rozmarinic, tanin şi serpilină, și multe alte substanțe benefice pentru care este utilizată cu drag în fitoterapie. Ceaiul de cimbrișor are o acţiune antiseptică, diuretică, stomahică, coleretică și antihelmintică
În fitoterapie preparatele din cimbrişor se recomandă în tusea spastică, convulsivă şi astmatică, în caz de reumatism, alcoolism, stimulează ciclul menstrual şi secreţia de lapte la femeile care alăptează. Ajută în cazul durerilor de cap, migrenelor, epilepsiei și ajută mult la detensionarea și relaxarea celulelor nervoase. Ceaiul de cimbrișor favorizează îndepartarea crampelor intestinale și ajută la relaxarea musculaturii netede, totodată ajută la funcționarea corectă a ficatului și îndepărtează toxinele acumulate la nivelul acestuia. Uleiuri pe care le conține cimbrișorul pot ajuta și la eliminarea paraziților intestinali.
Cimbrișorul acționează ca un tonic asupra întregului organism, îl energizează, calmează tensiunile nervoase și musculare, și ajută la relaxarea totală în perioadele de stres.
